Măsurarea timpului autonom cu ajutorul ceasurilor de mână, cu quartz, datează de la sfârşitul anilor 1960. Cu ocazia conflictelor sociale din mai 1968, legate în parte de cadenţele industriale şi de contestarea sistemului de producţie în lanţ, se amplifică o anumită dorinţă de a relua controlul. Însă realitatea urbană şi fabrica oraşului creată prin acest mod de producţie va antrena în mod inexorabil existenţa unei divergenţe între timpul măsurat, linear dintre locurile în care oamenii îşi desfăşoară activitatea şi locul de muncă, divergenţă care va dura mai multe decenii.
